Vine un răhănel pe sticlă ieri și-mi explică că eu nu-mi merit bananele și blugii. Că mai sunt oameni săraci.
Păi să-ți explic eu măi gumă de pe talpă cum vine treaba.
De la 18 ani am lucrat pe șantier în facultate să refac bisericile alea pe care clica ta de năpârci le-au lăsat în mizerie. 10 ore pe zi, în frig, schelă și substanțe toxice, să refac mândria țării mele, băi mâzgă de sub aragaz!
De 25 de ani lucrez la privat și plătesc impozite statului condus de prietenii tăi, băi fost ministrule, să aibă din ce plăti pensii și medici, iar ei își fac vile și vacanțe exotice și-i doare la bască.
Și TU ai tupeul extrem, da, tu Călin Georgescu, fost activist și guvernant, născut în inima sistemului, care n-ai făcut în viața ta NIMIC, bă da nimic pentru țara asta și pentru copiii ei, să-mi zici că nu merit banane?!
20 de ani. Atât mi-a luat să reușesc să mănânc banane și în alte dăți decât de Crăciun. Pentru că hoiturile alea umblătoare de ceușiști au decis că noi românii avem voie banane doar atunci, iar creierul meu săpase asta adânc. Prima pereche de blugi adevărați am avut-o la 14 ani băi gaură de canal! Și erau second hand! Ceasul de pe mâna ta valorează mai mult decât toată garderoba mea din ultimii 35 de ani, și TU îmi zici MIE că nu-mi merit blugii băi avorton rusesc?!
Să se usuce unde calci scârbete, să te-ajungă!
media advertising
