Ideea înființării Muzeului Umorului a venit în timp ce mă ocupam de Salonul de caricatură, odata cu constituirea unui portofoliu important de lucrări originale, de ordinul miilor. Am vrut să creez un cadru în care să expunem aceste caricaturi, altfel ele erau sortite să zacă într-un dulap. Miile de caricaturi au venit în urma saloanelor de caricatură și am vrut, firesc, să se întoarcă la publicul brăilean, care a și finanțat salonul prin impozitele și taxele plătite.

Ruptura totală dintre mine și Consiliul Județean Brăila a venit când aceste lucrări NU s-au mai găsit! Am spus lucrul acesta și acum 3 ani în presă. Am fost încurajat atunci de președintele CJ s-o luăm de la capăt cu ce s-a mai găsit prin depozitul Centrului de Creație și cu creativitatea mea. Evident că n-am acceptat după 15 ani de muncă…

Am spus-o atunci, o spun și acum: eu pot demonstra tehnic că aceste lucrări originale au intrat în Brăila. Chiar aștept să mă invite cineva să fac demonstrația. Poate aș fi putut să trec peste niște aspecte și să o iau din nou de la zero, de dragul ideii, dar nu am putut să colaborez cu diletanți numiți politic care se și cred competenți simultan cu poziția ocupată.
De doi ani jumătate am deschis Muzeul Umorului, într-un spațiu privat, la palatul Culturii Brăilene – Lyra, cu zero bani publici, doar prin muncă voluntară și donații.

Acum mă judec cu CJ și Muzeul Brăilei fiindcă mi-am permis să spun că Muzeului Umorului este un proiect gândit și, ulterior muncit de mine. În fond, ei își doresc nu doar să fie stăpânii județului ci și stăpânii umorului! Nu vor fi, fiindcă pentru umor îți trebuie inteligență…

Costel Patrascan

stiriletransilvaniei.eu/2024/07/20/caricaturistul-costel-patrascan-am-o-predispozitie-catre-umor/